ESEU
UN PUNCT DE VEDERE ASUPRA CONSILIERII PSIHOLOGICE ÎN SPORTUL DE ÎNALTĂ PERFORMANŢĂ
Sportul zilelor noastre reprezintă o industrie care se bazează pe sportiv ca sistem biopsihosocial hipercomplex şi performanţa acestuia ca produs al aptitudinilor, atitudinilor şi pregătirii dirijate ştiinţific de antrenor şi întreaga echipă interdisciplinară (psiholog, medic, biochimist, maseur).
În condiţiile în care obţinerea performanţei sportive solicită sportivului o stare biologică superioară se impune, pentru contracararea factorilor perturbatori, o consiliere şi selecţie psihologică corespunzătoare. Sportul de înaltă performanţă solicită sportivului o serie întreagă de calităţi pe care le poate manifesta numai un individ cu o personalitate bine conturată iar intervenţia psihologului în procesul de orientare a sportivilor către acest tip de carieră este strict necesară.
Consilierea psihologică în sport reprezintă un ansamblu de masuri care au menirea să-l susţină pe sportiv în eforturile sale si în dificultăţile întâmpinate, în vederea atingerii performanţelor de vârf. Scopul consilierii psihologice este de a ajuta sportivul încă de la început să privească în perspectivă către o carieră ascendentă
Dorinţa de a fi campioni, de a avea succes, de a câştiga este prezentă în orice sportiv de orice nivel, însă asistenţa psihologică şi îndrumarea către o evoluţie în sportul de înaltă performanţă este esenţială atunci când se doreşte o cariera sportivă de nivel înalt.
Consilierea psihologică, depinde de sportiv şi de gradul de dispunere al acestuia, ce poate fi realizată prin masuri ce stabilesc sau confirmă obiectivele de performanţă ce trebuiesc atinse argumentându-se valoarea obiectivului din punct de vedere al tradiţiei (palmaresului) echipei (sportivului), valoarea de moment a performanţelor realizate, aşteptările din partea: federaţiei, clubului, antrenorilor, suporterilor, etc… şi totodată prin măsuri ce stabilesc realizarea motivaţiei optime prin scoaterea în evidenţă a statutului (valoarea nivelului care îi dă dreptul la un astfel de obiectiv), perspectivele ce le oferă realizarea obiectivului, valorificarea experienţei personale, sentimentele celor din jurul sportivilor, nu sunt de neglijat şi factorii de natură materială sau poziţia socială ce poate fi ocupată în cazul realizării obiectivului.
Obiectivele consilierii psihologice în sport:
• Cunoaşterea particularităţilor psihologice ale sportivilor;
• Asistenţa psihologică în cadrul pregătirii psihologice generale şi de ramura (specializată pentru un anume sport);
• Asistenţă psihologică de concurs (pregătirea psihologica înainte de
concurs – motivaţie, atitudine faţă de sine, adversar sau competiţie, echilibru emoţional, încredere în sine);
• Psihoprofilaxia în antrenament si pregătirea de concurs;
• Psihoterapia în pregătire, concurs şi refacere (şi în recuperare în caz de
accidente).
Psihologul (psihoterapeutul) foloseşte mijloace psiho-tehnice de integrare constând în: observarea sistematică a antrenamentelor şi competiţiilor, convorbiri, testări şi retestări, activităţi de influenţare psihologică în grup sau individual, antrenament psihoton, mental şi imaginativ, participarea la alcătuirea fişelor şi profilelor psihologice ale sportivilor, consultanţă psihologică la solicitarea antrenorului. Deontologia consilierii impune terapeutului, în relaţia cu subiectul consiliat, respect şi confidenţialitate, el trebuie sa inspire încredere, blândeţe şi onestitate.
Marian Manole, Bucuresti, 4 ianuarie 2007
Manole Marian Cristian © Copyright 2014
